Palatul Marincu
Muzeul de artă și etnografie

După mobilarea cu obiecte achiziționate din Italia și de la Viena, care au costat cât ridicarea construcției, palatul a fost inaugurat, cu mare fast, în 1908.

Proprietarul palatului a fost Ștefan Marincu, un bărbat cult, ”cu sensibilitate de poet şi inimă de artist”, bun finanțist, unul dintre cei mai înstăriți oameni din zonă, primar al Calafatului în perioada 1911-1914.

Palatul, cu 48 de încăperi, a fost construit în amintirea fiicei Mărioara, decedată la 13 ani de meningită TBC, cu scopul de a găzdui, mai târziu, o școală de fete și pentru a-l primi cum se cuvine pe regele Carol I.

Prin testamentul redactat și semnat de Ștefan Marincu, la 23 Aprilie 1914 și prin procesele verbale din 10 Septembrie 1926 și 2 Septembrie 1927, palatul trece în proprietatea comunității, a Primăriei Calafat.

Clădirea are o suprafață de 8333 mp desfășurată pe trei niveluri. Ca stil arhitectonic, palatul aparține neo-clasicismului francez cu accente de baroc și roccoco și cu influențe ale arhitecturii românești de la începutul secolului al XX-lea. Se remarcă prin dimensiunile impresionante, dar și prin finețea detaliilor. Fațada bine proporționată este străjuită de câte două coloane de o parte și de alta a scărilor principale, în fața cărora veghează doi lei.

Obiectele de artă aflate în patrimoniul Muzeului de Artă Calafat se împart în trei categorii principale:

• Pictură românească (278);
• Grafică (160);
• Sculptură (67);

Printre artiștii care semnează aceste lucrări se regăsesc nume importante artelor plastice românești precum: Nicolae Grigorescu, Teodor Palady, Aurel Nedel, Traian Brădean, Brăduț Covaliu, Mihail Trifan, Eustațiu Gregorian și mulți alții.

Peste 200 de artiști plastici semnează lucrările aflate în patrimoniul instituției de artă. 

Dacă necunoscutele drumuri ale vieții vă vor purta vreodată prin Calafat, sau prin apropiere, dăruiți-vă o oră pentru a vizita, nu un muzeu, nu un palat ci o lume.

O lume despre care nici nu bănuiți că există.